Promisiuni

A new start....Cam asa se intitula primul meu post pe blog. In cadrul lui am avut grija sa fac si niste promisiuni....Si uite asa am ajuns sa duc la indeplinire prima promisiune, si poate si singura facuta :P Mi-am luat angajamentul ca voi dedica fiecaruia un post, la vreo ocazie spciala.Uite ca ocazia aia speciala s-a ivit astazi. ALEXANDRA, alias KOKOLOSU' (poreclele noastra, k deh....prietenele cele mai bune trebuie sa isi spuna cumva, este?) a implinit varsta de 19 ani! In primul rand...LA MULTI ANI! si o viata cat mai fericita.....S-o descriu pe Alexandra,nu? Pai...fizic arata: actuala castanie, ochi verzi, un pic de breton, par mediu (nici lung, nici scurt), destul de inalta, slaba. Eh, acum partea mai grea,
 caracterul. Desi nu sunt multe lucruri de 
spus despre ea, totusi este greu de descris.....De ce? Din cate se vede, simplitatea este complexa pana la urma! Fiind prietena mea cea mai buna, zic eu ca o cunosc destul 
de bine incat sa-mi dau seama de caracterul ei...O fata sufletista, gata sa ajute 
in orice situatie....Desi (recunosc)
am gresit si eu fata de ea, nu i-a trecut niciodata prin gand sa se razbune sau sa-mi faca rau. Spun asta pentru ca nu a dat dovada decat de 
prietenie si atasament fata de mine!Dar a gresi e omeneste, asa ca......Pot si poate ierta!
Prin definitie, asta este prietenia adevarata...O persoana in care sa poti avea incredere oricand si sa te poti baza pe el. O persoana careia sa ii poti impartasi necazurile si bucuriile 
tale, fara frica!
Se spune ca adevaratele prietenii se leaga in liceu, tin toata viata si poate ca sunt cele mai sincere si durabile.Poate e adevarat, poate nu. Timpul o sa decida pentru noi. 
Asa ca las ceasul sa hotarasca destinul acestei prietenii! Uitata de vreme sau durabila pentru totdeauna, amprenta pusa nu se va sterge niciodata!

Money+Boys=Shopping

O noua zi pentru mine, un Soare nou si inca o sansa sa ma bucur de mine! A inceput foarte ok ziua.....Iar continuarea a fost si mai si....Am avut ocazia sa imi fac proprii mei bani! Ce-i drept, doar 400 de mii.... In ziua de azi suma asta nu mai reprezinta aproape nimic...D'abia d'abia iti poti cumpara un tricou dragut, un fard de seara sau o pereche de papucei....Dar si aceste lucruri sunt o realizare importanta daca sunt luate cu banii proprii...Sa recunoastem, toti cerem si credem ca ni se cuvin banii de la parinti! Si daca ne cumparam balerini de 800 de mii sau o geaca de 4 milioane, ne e totuna!Banii lor, odraslele.....tot ale lor! Genul asta de gandire ne caracterizeaza pe majoritatea dintre noi.....Cand e vorba sa muncesti pentru acea geaca sau acei balerini....se complica situatia...Incepem sa realizam ca nu chiar tot ce zboara se si mananca! Una e sa ceri si sa dai, alta e sa castigi si sa dai! Parca nu ne mai trage inima sa aruncam cu 
banii in stanga si-n dreapta pe niste lucruri poate inutile, poate mult prea 
scumpe sau poate prea extravagante. 
Ehe, am simtit-o si eu azi pe pielea mea, cand am aflat si ce implica munca, nu numai cheltuitul. In orice caz, cu bune cu rele, mi-a placut ziua mea de munca.O experienta noua e intotdeauna bine-venita....Si poate aceasta noua experienta imi va folosi pe viitor, cand o sa ma duc la mama sa-i mai cer alti bani pentru alte prostii....si altele....si altele....si 
altele... Dar sa nu exageram, 
cumparaturile sunt necesare....Chiar v-ati vedea fara iesirile la mall cu prietenele, in cautare de genti noi, fara pauzele de la scoala in care barfiti pe cei prost imbracati, fara certurile cu prietenii cauzate de zabovirea prea mult la un singur magazin, sau si mai 
bine....de stresul pe care il 
provocam baietilor cand vedem o pereche de balerini si aratam cu uimire "Uite cat de dulci sunt!", fara inghiontelile in plin magazin pentru ca tu vrei sa-ti iei inca o perche de pantofi, asortate la o curea noua, iar baiatul se enerveaza pentru ca tu chiar nu ai nevoie de a7a perche de pantofi! :)) Chiar s-ar numi viata daca nu ar exista aceste mici capricii unite toate sub numele de SHOPPING?

Un cuvant intr-un mesaj

Al doilea post, acelasi caracter!
Azi m-am trezit fara soarele meu de bun venit...Se anunta a fi o zi posomorata, cu ploaie....Fara culoare!M-am conformat si am pornit spre scoala unde sa recunoastem.....Somnul ma dobora la fiecare pas, dar trebuie facuta si asta....Asa ca am tinut ochii deschisi! Tunete, fulgere, ploaie din nou.....Desi Soarele era ascuns bine pe undeva dupa nori, am gasit o raza s-o bag in buzunar si sa ma
bucur de ea! Am primit un mesaj....... Oare cat valoreaza un cuvant intr-un mesaj? Poate nimic, poate un semn de intrebare, o indoiala,
 o bucurie....Astazi pentru mine a insemnat un zambet! Cateva litere adunate intr-un SMS au reusit sa-mi coloreze ziua si sa adauge putine picanterii....Bineinteles, fiind un mesaj de iubire,  nu puteau lipsi vesnicele manele care se aud la tot pasul prin orasul Pitesti....Desi total impotriva acestui gen de muzica, trebuie sa recunosc ca a picat bine....Exprima cam ce simteam eu in momentele alea, cand gandul meu era departe....departe....departe...pe la vreo 110 km distanta de mine! Doar acum cand ma gandesc la acel mesaj, realizez cat de
 putin imi trebuie pentru a fi 
fericita...Un simplu "TE IUBESC" face minuni...cel putin pentru mine....Pentru mine- un caracter, o persoana, o fata plina de sperante, vise si iubire!

A new start

Heyya......la vederea blogului prietenei mele didi m-am hotarat si eu in sfarsit sa-mi fac aceasta chestie numita blog!Dar oare ce naiba este blogu' asta.....well, basicly (multumim Lori pt aceasta expresie minunata!) o pagina personala, pe care poti scrie cate-n luna si in stele....Doar e personal, nu?Am de gand sa dedic fiacaruia cate un post.......La vreo ocazie speciala, gen zi de nastere sau ceva asemanator, hop si stefy cu postu'! :D dar.......Lasand minunatele mele planuri de viitor la o parte (care nu stiu cat o sa se indeplineasca :P), primul post am de gand sa mi-l dedic mie....personal e personal.....
Asa cum se incep intotdeauna primele posturi....nici eu n-o sa ies din acest tipar......Basicly (multumim inca o data Lori!) eu sunt o eleva in clasa a11a.....Pitesti, Zinca Golescu.......bla bla, stiti povestea! Am vazut lumina intr-o zi de 27 noiembrie.....Desi in unele momente urasc ca am doar 17 ani (si asta numai datorita prietenului meu Andrei :P) in cele mai multe...iubesc aceasta varsta!sunt tanara, am parte de distractie, de iubire, de prieteni.....Ce-mi mai trebuie?A, da......Niste bani acolo (acum sunt cam in pana.....deh, o data te duci si tu la Bucuresti, este?:P ) In rest sunt ok cu toate!Imi place viata mea :D Contrar a ceea ce simte toata lumea, eu nu astept cu asa nerabdare majoratul! Nici gand! Cum am mai zis...imi place varsta mea, in majoritatea momentelor! ;) In plus...ce aduce "18 ani"-ul? Un examen de conducere, un BAC, o admitere si alte si alte griji! Asa ca.......nu sunt interesata!Cred ca v-am lamurit asa un pic despre mine....Cel putin sper....Stiti cum se 
spune, "Speranta moare ultima!"....Asa ca eu o sa sper in continuare mult si bine....O sa va
 prindeti voi candva ;)
"A new start"....Oare de unde mi-a venit? Sincera sa fiu nici eu nu prea stiu....Dar se poate considera ca asta e un nou inceput la capitolul bloguri.....Alta persoana, alt caracter, alte formule de adresare.....Ce mai?Alt inceput!